MONOGRAFIE


Etimologia numelui localitatii Bueşti

Bueşti este numele pe care se pare ca l-a dobândit localitatea după ocupaţia primelor familii care s-au aşezat în teritoriu în jurul anilor 1593 – 1594 – boiangeria.

Apelativul de BUEŞTI, desemnând un sat sau o moşie, există asadar de pe vremea lui Mihai Viteazul. În cartea de hotărnicie a moşiei Bueşti, judeţul Ialomiţa, moşie a Mănăstirii Cernica se aminteşte despre “locul pietrii cei vechi, ce au fost hotarul lui Mihaiu Vodă, despărţitoare cu Bueşti”.


Atestare documentara

Moşia Bueşti este mentionată pentru prima dată într-un act de danie al lui Radu Voievod din 23 iunie 1608 (7116).

La anul 1778 numele satului era Boeşti, la anul 1835 (după Harta rusă) este Bueşti.

La anul 1813 satul are 17 familii stabile. In vecinatatea satului – care la inceput se află pe malul râului Ialomiţa, în luncă, iar in jurul anului 1840 s-a mutat pe deal din cauza inundaţiilor, au fost si chili în care locuiau 13-14 călugari aparţinând de Sfânta Mănăstire Cernica. În anul 1843 s-a zidit Biserica din zid având ctitor pe Părintele Calinic de la Cernica.

Ulterior primei atestari documentare a satului Bueşti, numele localitaţii (moşiei) sau ale unor persoane din Bueşti, apare din ce în ce mai des în documente:

- 1618 (7126) Alexandru Voievod întareşte lui Jupân Ianache ocina la Cetatele în judeţul Ialomiţa – este menţionat ca martor “Mihai paharnicul din Bueşti”;

- 1626 (7135) Alexandru Voievod slobozeşte de rumânie pe Stan si Grozea .. se spune: “căci au fost boieri cu moşie de moştenire în satul Bueşti, judeţul Ialomiţa”;

- 1642 (7150) Matei Voievod, nepot lui Basarab Voievodul întareşte lui Dumitru Dudescu, mare vornic “cumparaturi de moşie la Bueşti, judeţul Ialomiţa”. Sunt mentionaţi” “fata Căciulatului din Bueşti”, “Manea fata popii Mihăilă din Bueşti”. Şi “alţi megieşi din Bueşti”;

- 1675 Cartea de hotărnicie a moşiei Bueşti, judeţul Ialomiţa, a lui Radu Postelnic Dudescu si a megieşilor;

- 1731 Cartea de hotărnicie a moşiei Bueşti de pe apa Ialomiţei, parte cumparată de răposata jupâneasă Dudeasca, moasă lui Constantin Dudescu, Vel (= mare) Spătar;

- 1777 Însemnare de actele mosiei Bueşti, luate de Tudorache Poenaru de la boier până se vor indrepta hotarele;

- 1792 Porunca lui Mihail Constantin Suţul Voievod către ispravnicul judeţului Ialomiţa să cerceteze plângerea Biv Vel Medelnicerului Ioan Ştirbei pentru moşia sa Bueşti, unde sătenii taie fără voie pădurea de acolo;

- 1808 Jalba lui Nicolae Perieţeanu către Divan pentru vânzarea moşiei Cătunu de lângă Bueşti Slugerului Răducan Poenaru;

- 1838 Lista cu zapisele moşiei Bueşti, judeţul Ialomiţa, Zapisul Stareţei de la Mănăstirea Pasărea prin care se înţelege cu egumentul de la Cernica în privinţa moşiei Bueşti;

- 1842 Cartea de hotărnicie a moşiei Bueşti din judeţul Ialomiţa a Mănăstirii Cernica;

- 1853 Insemnare de suma Stânjenilor moşiei Bueşti.


Apartenenţa teritorial – administrativă

Satul Bueşti ca unitate administrativ –teritorială a fost înfiinţat încă din anul 1813, de la 1864 la 1924 si de la 1968 la 2004 a aparţinut comunei Albeşti. In perioada 1924 – 1968 a fost comună, cum de alfel este din 2004 pâna azi. Din anul 1778 pâna azi Bueştiul ţine de judeţul Ialomiţa.

Ca unitate administrativ-teritorială, comuna Bueşti are calitate de persoană juridică de drept public, având un patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină. Comuna este formată dintr-un singur sat, Bueşti. Comuna are rangul IV.


Aşezare geografica si suprafaţa

UAT Bueşti se află în partea de sud a judeţului Ialomiţa în Câmpia Bărăganului, pe malul drept al râului Ialomiţa.

Vecinii sunt:

La Nord: comunele Andraşeşti şi Perieţi;

La Est: comuna Ciulniţa;

La Sud: comuna Dragoş-Vodă, judeţul Călăraşi;

La Vest: comuna Albeşti

Suprafata totală a comunei Bueşti este de 2586 ha din care:

- teren proprietate publică 225 ha din care 104 ha proprietate publică de stat si 121 ha proprietate publică administraţie locala;

- teren proprietate privată 2361 ha, din care 103 ha proprietate administraţia locală;

Destinaţia si modul de folosinţă al terenurilor.

Suprafaţa totală este de 2586 ha, din care:

- suprafaţa agricolă 2314 ha;

- păduri si alte terenuri cu vegetaţie forestieră 56 ha;

- terenuri cu altă destinaţie 148 ha;

- terenuri neproductive 47 ha.


Resursele naturale:

Solurile comunei Bueşti sunt cernoziomuri (în terasă) si aluvionate (în luncă) favorabile agriculturii, constituind una din bogaţiile localitaţii.

Resursele subsolului sunt petrolul, loessul si nisipul.

Vegetaţia are caracter de stepă si de luncă, întâlnindu-se graminee, stuf, papură, rogoz, troscot, pălămidă, măces, salcie, plop, stejar şi salcam.

Fauna existentă este compusă din animale de stepă si padure, păsări si peşti, cum ar fi: căprior, mistreţ, vulpe, popândău, hârciog, orbete, şoarece de câmp, şi de pădure, dihor, iepure, nevăstuică, prepelită, potârniche, vrabie, prigoria, cioară, cotofană, guguştiuc, fazanul, sitarul, lişită, rată sălbatică; reptile (şarpele, şopîrla) si peşti: biban, caras, crap, ştiuca, plătica, somn, etc.


Populatia si descrierea oamenilor locului

La recensămintele organizate in ultimele decenii populaţia comunei Bueşti a înregistrat urmatoarele cifre:

- decembrie 1912 – 1342 locuitori

- aprilie 1941 – 1673 locuitori;

- ianuarie 1977 – 1556 locuitori;

- ianuarie 1992 – 1222 locuitori;

- martie 2002 – 1223 locuitori;

- decembrie 2012 – 1201 locuitori.

Structura populaţiei de la ultimul recensământ se poate clasifica astfel:

- dupa sex – 51 % barbaţi si 49% femei;

- dupa naţionalitate – 99,9% română si 0,1% aromână;

- dupa religie – 100% orodoxă.

Bueştenii se descriu ca fiind oameni harnici, gospodari, cunoscători dar curiosi, respectuoşi şi mai frumoşi la chip decât cei din localitaţile învecinate.

Raporturile dintre săteni sunt relative. Sunt foarte individualişti. Faţă de preot, învătători, funcţionarii din administraţia locală, alte autoritaţi, sunt în general cuviincioşi. Fac politică, au fost cazuri de învrajbiri pe teme politice. Acum sunt mai prudenţi. Pe orăşenii care s-au mutat în sat nu prea îi iubesc, îi privesc în general ironic, pe cei care se duc regulat la biserică îi consideră ca nefiind cei mai cinstiti si credincioşi dintre ei. Le place să se fălească cu gospodariile si casele pe care le au, precum si cu câstigul pe care-l realizează. Le place să acorde porecle celorlalţi, asa că în prezent majoritatea lor sunt cunoscuţi după nume, dar în sat mai mult după poreclă.


Ocupaţii si tradiţii specifice

Locuitorii comunei Bueşti au ocupaţii specifice zonei din care localitatea face parte, respectiv agricultori, mecanizatori, crescători de animale, prestatori de servicii în morărit si bătut porumb, precum si lucrători în construcţii.

Tradiţii care s-au păstrat:

- în timpul sarcinii femeia este sfătuită, ca de câte ori vede un chip respingător să-şi aducă aminte că este însărcinată, ca să nu nască un copil ca acel pe care l-a văzut;

- dacă noul născut are un semn particular care seamănă cu fructe, flori, înseamnă că în timpul sarcinii femeia a pus mâna si a furat ceva asemănător;

- la vârsta de 1 an, băiatului i se ia moţul iar fetei i se rupe turta;

- preotul nu face cununia religioasă dacă tinerii nu sunt cununaţi civil. Nunta începe sambată seara când la fată se face “Bradul” si “Rasul” la băiat. Duminica seara este “masă mare” iar către sfârsit “se dă darul’.

- la moarte, cei care veghează au grijă ca în camera mortului să nu intre vreo pisică, pentru că atunci mortul se face “strigoi”.

- obiceiuri ocazionale: In seara de dinaintea ajunului Crăciunului copii umblă cu “Bună dimineaţa”, iar in cea a ajunului Crăciunului cu “Colindul”. In dimineaţa Crăciunului se cantă “Steaua”. In ajunul anului nou se umblă cu “Pluguşorul” dimineaţa iar dupăamiază cu ”Plugul cel mare”. In dimineaţa de Sfântul Vasile copii umblă cu “Sorcova”. Pe data de 6 ianuarie se face “Boboteaza” când preotul botează oamenii şi animalele. Au loc întreceri cu cai. De lăsatul secului, băietii umblă cu dihorniţa (Urlalia) şi fac focuri pe la colţuri de străzi.

- este păcat să se spele rufe vinerea, nu e bine să pleci marţea la drum, sâmbătă sunt 3 ceasuri rele, nu este bine să te întorci din cale. Dacă te întalnesti cu un popă sau iţi taie calea pisica iţi merge rău.



Monumente reprezentative

- Monumentul eroilor de la 1916 – 1919 realizat din piatră cu bust al eroului necunoscut si acvilă cu aripile deschise si cruce in cioc – situat in curtea grădiniţei;

- Monumentul eroilor din Decembrie 1989 situat în curtea Bisericii;

- Casa memorială “Poet Cristian Sârbu”

- Cruci de piatră, funerare sau de hotar din perioada 1700 – 1900;

- Biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae si Sfântul Calinic de la Cernica.


© Copyright 2012 STEEL WARRIOR. All Rights Reserved.